bâââzzz!

n-am mai vorbit cu el de 4 luni. mi se pare ca nu am vorbit niciodata. ca tot ce-a fost... a fost intr-o alta viata. a mea. dar nu asta, in mod clar.

parca nici eu nu mai sunt la fel. nu, nu mai sunt. pentru ca nu-l mai iubesc. iar eu fara iubire sunt un nimic mic.

si unde sa gasesc eu iubirea asta?

in mine. checked!

in ceea ce ma inconjoara. checked!

si totusi, unde gasesc si de unde cumpar un obiect al devotamentului meu nebun?

?!

simt nevoia aia bolnava de a ma agata de cineva pe care sa-l iubesc mai mult decat pe mine. aberant, nu?

da!

imi dau seama de stupiditatea sentimentelor mele si totusi ele nu contenesc din a-si face simtita prezenta zi de zi. dorinta de sclavie emotionala si de interdependenta cotidiana. nu sunt un robot corporatist (sau, cel putin, ma zbat sa nu ajung la acest nivel), condamnata unei vieti in care prietenii si iubitii sunt de unica folosinta. imi doresc si ma lupt ca prietenii mei buni sa fie langa mine, sa continui relatia cu ei, chiar daca au plecat de pe meleagurile romanesti... (I will hunt you down! :P) ma lupt sa lipesc relatiile cu oamenii pe care ii iubesc, indiferent cat de mult le-am gresit sau cat m-au ranit ei pe mine. imi doresc sa vibrez alaturi de ei.

sa fim niste bâzâitori: bâzzz! bââzzz! bâââzzz!

nu pot bâzâi singura... caci, pentru moment, sunt un nimic. mic.