Annais in Tara Minunilor

dupa o zi din Iad, a urmat una din Tara Minunilor. am fost uimita inca de dimineata si nu incetez din a ma minuna in fata lucrurilor care se intampla in jurul meu. ma plec in fata voastra, Minunatelor!
Annais face o reverenta respectuasa.
amuzanta si deloc minunata in esenta ei, apare Minunea nr. 1: sa descoperi cat de putin te cunosc prietenii vechi. si-au luat-o in cap pentru ca te-au vazut la prima indragosteala, le-ai povestit despre prima partida de sex, le-ai plans pe umar de fiecare data cand ai fost parasit, ai ras si-ai barfit fostii iubiti, v-ati imbatat, te-au vazut plangand, razand, sarind, cazand, tarandu-te pe jos si ridicandu-te iara. si iara. si iara. sau nu... te-au vazut facand 1000 de lucruri, ti-ai creat un algoritm la ei in cap, si uite asa ei stiu ce o sa faci, cand o sa faci si de ce. una peste alta, prietenii vechi se cred un fel de zei atotstiutori, care nu au nevoie de omniprezenta si omnipotenta pentru a sti foarte bine cine esti si ceea ce esti in stare sa faci.
initial trista, dar absolut minunata, apare Minunea nr. 2: oameni noi in viata ta care-ti dovedesc ca te iubesc exact atunci cand ai nevoie de un umar pe care sa te sprijini. cu capul, cu o vorba, cu un gest... ei nu sunt aroganti, te intreaba ce s-a intamplat si te asculta. nu fac presupuneri si nici nu stiu ce e mai bine pentru tine. te fac sa te simti confortabil, un om cu defecte, perfect normal, usor cutremurat de micile accidente cotidiene de care nu scapa nimeni pe lumea asta. e trist pentru ca tie nu-ti pasa prea mult de viata lor. dar este absolut minunat pentru ca nu te asteptai la asemenea caldura. e ca acea cutie de ciocolata a lui Forrest Gump: presupui ca-i ciocolata simpla, fada, fara gust, precum poza de pe cutie, dar de fapt inauntru este o fondanta ce ti se topeste in gura de zici: ce-i asta?!
iar la final, cu numar magic si mult noroc apare Minunea nr. 3: deschizi ochii, realizezi ca te-ai intalnit cu nr. 1 si nr. 2 si zambesti. vezi viitorul, nu trecutul. simti cum iti curge prezentul dulce-amarui prin vene si stii ca toate lucrurile care te impietresc de frica folosesc perfectul compus.
la prezent este numai bataia inimii: puternica si nelinistita; ce duce tot ceea ce simti din piept pana in varfurile degetelor mainilor, apoi prin trup pana la degetelul mic de la picioare si cutreiera peste tot pana la cap. cand a ajuns acolo te imbeti cu tine asta de acum, si stii ca poti face orice. nu premonitiile zeilor ratati, ci toate lucrurile pentru care te iubesc noii nascuti din universul tau.
Annais face o reverenta in fata oglinzii.
cade cortina.