duminica. o calatorie prin Iad.

am visat ca a murit intr-un accident de masina. am plans toata noaptea si nu m-am putut trezi din cosmar. de dimineata, m-am ridicat din pat complet buimaca. mi-am zis ca e doar un vis si n-are rost sa il sun sa vad daca e bine. am inceput sa fac ordine si curatenie, iar apoi am plecat acasa. unde am facut ordine si curatenie la mine in camera, am spalat 3 masini de rufe si m-am culcat, caci eram foarte obosita. nu mai tin minte ce-am visat, dar nimic imbucurator, cu siguranta. cand m-am trezit, m-am ferchezuit toata si m-am dus la cumparaturi. nimeni nu trebuia sa isi dea seama ca sunt o epava ce asteapta un telefon ca sa se linisteasca. la casierie, il vad pe un coleg de birou, impingand agale un carucior cu cumparaturi, alaturi de frumoasa sa prietena, pe care o vedeam pentru prima data. o privire a fost de ajuns pentru ca focurile Iadului sa se dezlantuiasca! e duminica dupa-amiaza si sunt singura la cumparaturi. sacosa este grea si sunt singura la cumparaturi. e duminica si eu sunt singura. si la cumparaturi, si pe strada, si acasa la Fa, si acasa la mine. telefonul nu imi suna si eu sunt singura. afara e racoare si eu sunt sigura. totul se intampla in jurul meu cat timp eu sunt singura! am ajuns acasa la Fa, i-am dat de papa, am mangaiat-o, mi-a mieunat, mi-am facut - singura - o salata cu somon, si m-am pus - singura - la calculator sa vad Biutiful. apoi am plecat, tot singura, acasa, cu sacosa cea grea. telefonul a inceput sa-mi sune, dar nu am zambit la niciun nume ce aparea pe ecran. eram hotarata sa ies, sa ma plimb, sa beau, sa uit, sa fac ceva, orice, dar nu singura. carnea-mi sfaraia atat de tare incat nici sa merg nu mai gaseam putere. mergeam cativa metri si ma asezam. ma uitam la lumea din jur. unii zambeau, altii alergau, unii bicicleau, altii isi plimbau cateii, unii se grabeau, iar altii pur si simplu erau. si eu eram. singura pe o banca. cu viata care se intampla peste tot in jurul meu. chiar si in mine... si-apoi m-am ridicat si ne-am plimbat. am povestit si eram mai multi decat eu din capul meu. incet-incet stropitorile din parcuri au inceput sa imi racoreasca trupul ars. si, incet-incet mi-am revenit. si-am zambit. de una singura.
si in toata ziua asta inumana, incercand sa nu se vada ce se intampla cu si in mine, i-am pacalit pe toti ca sunt bine, radianta si vesela. mai putin pe unul. unul singur.