au trecut doua luni de cand nu ai mai scris nimic pe blog. nu s-a mai intamplat nimic la fel de frumos ca Sonoro? :)
poate ca da.
am inceput sa merg in fiecare weekend la film european. cea mai mare descoperire de pana acum este "Calul din Torino" al lui Bela TARR - cel mai bun-tare-interesant-dens-mindblowing!!!-genial film pe care l-am vazut in viata mea. este atat de plin de moarte incat vrei sa te ridici de pe scaun inainte de finalul filmului pentru A-TI TRAI VIATA SI A NU MAI PIERDE NICIUN MOMENT! nici macar cu un film genial, care a castigat la Berlinale anul acesta. n-as fi crezut ca cineva il poate detrona pe Aronofsky cu al sau PI, dar uite cum viata e plina de delicatese unguresti, in afara de gulas, papricas si Vargabeles.
in rest, ce s-a mai intamplat?
am muncit foarte mult, aproape pana la epuizare. pana cand mi-am enervat colegii, pana cand unii au inceput sa ma ocoleasca pentru ca probabil ma considera o nebuna fara viata personala, pana cand nici cei mai apropiati din biroul meu nu ma mai intelegeau, pana cand am iesit dintr-o sedinta plangand in hohote... atat de mult am muncit... si-apoi a venit un weekend lung. si-am realizat c-am luat-o pe campii si-am cutreierat cu viteza despre care Albert a zis ca nu as putea-o atinge daca pornesc din repaos. si m-am oprit. m-am relaxat. am zambit. si-am afirmat mediocrul...
ce-o fi, o fi!
sau n-o fi... cine stie? stiu eu o persoana care stie. dar tace. nu inteleg de ce. ca nu are nimic de pierdut sau de castigat. pur si simplu daca ar vrea sa faca un gest frumos si o fapta buna pentru un om care merita (adica eu, sa nu fim confuzi!), ar spune ce-ar sti. he would end my mysery. dar nu ii pasa. Jean boxeshte. nu intelege cat de important este pentru mine. ca am cosmaruri noaptea legate de acest subiect. ca abia pot sa ma gandesc si la altceva. ca astept vestea cu sufletul la gura. ca nu stiu cum sa ma relaxez si sa scot prostia asta din minte. astept si stau cuminte pentru ca probabil exista o logica pentru tacere. dar atata vreme cat decizia este luata si nu este comunicata, mi se pare o mare lipsa de respect fata de omul de langa tine. da', spune-mi in pula mea! nu ma lasa sa astept ca un caine in ploaie, ca nu sunt cainele tau, ba!
ham!
asta a fost povestea de la birou. putin piperata cu niste barfe si vorbe ce umbla din colt in colt ca niste flatulente mute.
meanwhile, in my love life:
si culmea, o banca goala, intr-un parc pustiu, intr-o zi in care ploaia tocmai s-a oprit, dar nu pentru a lasa soarele sa incalzeasca lumea zgribulita, nu ma mai sperie si nici nu mi se mai pare foarte importanta.
caci atunci cand nu te poti ridica din pat din cauza unei ... boli [rostit in soapta], conteaza toata iubirea oamenilor din jurul tau [asta a fost spusa cu tarie]. ;)
pana una-alta, vine Craciunul :D
si ce cadou iti faci ?
timp.
?!
nu voi mai pierde vremea cu oameni fatarnici, egoisti, prosti etc. [deci daca nu mai auziti nimic de la mine, sa stiti de ce] ;)
si ce cadouri ai vrea sa le daruiesti prietenilor tai?
unul singur.
?!
timpul regasit intr-un decembrie minunat.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu